Pentru a vedea adevarate opere de arta realizate prin imbinarea tehnicii bonsai cu suiseki, puteti veni la expozitia temporara cu vanzare Bonsai si pietre vii ce se va deschide la Muzeul National de Geologie sub patronajul Institutului Geologic al Romaniei.

Expozitia de arta decorativa realizata de Lucian Radu Rusu si Paul Vlad va putea fi vizitata in perioada 1 – 30 septembrie 2010, in intervalul orar 10.00 – 18.00 (ultima intrare 17.30).

Cei care vor sa se initieze in tehnica bonsai si suiseki pot veni la workshopul organizat la Muzeul National de Geologie pe data de 4 septembrie, ora 10.30. Informatii suplimentare se pot obtine la numarul de telefon : 021/212.89.52.

suiseki.jpeg” alt=”bonsai suiseki” title=”bonsai suiseki” width=”500″ height=”375″ class=”alignnone size-full wp-image-2202″ />

Billbergia creşte în depotrivă în locuri umbrite sau însorite, are nevoie de foarte puţin pământ (o puteţi cultiva în ghivece cu diametru redus) şi nu trebuie udată foarte des.

Singura lucrare de care are nevoie este despărţirea tufei, pentru că în jurul tulpinii principale apar în permanenţă noi puiuţi, iar vasul va deveni neîncăpător în scurtă vreme.

Pe timpul verii poate fi mutată în grădină şi plantată în aranjamente de tipul stâncării, trunchiuri de copac, scorburi. Eu am ales crearea unui peisaj atipic pentru această specie – o stâncărie alpină.

Cele mai frumoase amenajări cu plante epifite rămân, însă, cele care folosesc trunchiuri masive de copac şi muşchi.

Dintre speciile anuale, se remarcă Arctotis grandis sau Arctotis stoechadifolia, cunoscută şi cu numele de margareta africana cu ochi albastru.

Are tulpina ramificată de la bază şi creşte de obicei până la 25-35 cm înălţime (însă poate ajunge şi la 80 cm); în timp, partea de jos a tufei poate deveni lemnoasă. Frunzele sunt oblong-neregulat-lobate, aşezate în formă de rozetă, de culoare albicioasă, argintie. Planta înfloreşte abundent cu flori mari ce ating 5-7 cm în diametru, iar culoarea petalelor variază de la alb-crem până la roz sau bronz pe partea superioară şi liliachiu pe dos; centrul este format din flori tubuloase de culoare albastru metalizat, înconjurate de un cerc galben.

Înfloreşte din luna iunie până la primul îngheţ. Pentru că înfloreşte mai multe luni la rând, Arctotis poate fi folosită în diferite combinaţii pentru a amenaja grădina atât pe perioada verii, cât şi toamna.

Este foarte rezistentă la căldură şi secetă. Creşte bine în pământuri nisipoase, gunoite, cu drenaj bun şi expuse la soare. Caracteristic pentru florile de Arctotis este faptul că ele se deschid numai în zilele însorite. Trebuie udată puţin şi cu prudenţă, deoarece apa în exces face ca planta să putrezească.

Seminţele de arctotis se seamănă primăvara în răsadniţă (martie-aprilie), se repică şi în luna mai se plantează în locul destinat, lăsând o distanţă de 30-40 cm între plăntuţe. O sămânţă poate germina timp de 2-3 ani şi răsare cam la 2 săptămâni de când a fost semănată.

Grădinărit plăcut!

sursa: wikipedia

Originară din Australia, Brachycome iberidifolia este o plantă anuală foarte ramificată de la bază, luând forma unei tufe de 30-40 cm diametru, asemănătoare unui glob. Florile sunt dispuse în capitule solitare terminale, au în jur de 2-2,5 cm diametru au o pată albă la bază şi discul aproape negru sau galben; cele de la margine se rulează după înflorire.

Ca varietăţi horticole, există: alba – cu flori albe, rosea – cu flori radiale de culoare roz-liliachiu şi coerulea – cu flori de un albastru intens, foarte frumos.

Preferă numai locurile expuse la soare şi pământul permeabil, cu pH neutru. Odată stabilită, nu trebuie udată mai deloc. Iubeşte zilele călduroase şi însorite.

Este de preferat ca seminţele să se semene de la sfârşitul lui martie până în aprilie cel tîrziu, într-o răsadniţă temperată. După repicare, se pot planta afară în luna mai, la o distanţă de 20-30 cm, caz în care vor înflori în luna iunie. Înfloreşte cam la 10 săptămâni de la semănare, din iulie până în septembrie.

Pentru a avea flori devreme în primăvară, seminţele se seamănă în septembrie, se repică răsadul în câte 4-5 în ghivece de 10 cm diametru şi se iernează la rece, la loc ferit de umiditate prea mare.

Seminţele pot germina timp de 3 ani.

Grădinărit plăcut!

Lampyris noctiluca – viermele strălucitor, foarte comun în Europa, este o rudă a licuriciului. Femela este adesea de două ori mai mare decât masculul (aproximativ 25 mm), însă nu are aripi. Femela străluceşte, iar masculul, nu.

Confuzia între cele două specii este frecventă. În imaginea de mai jos se află un vierme strălucitor (Lampyris noctiluca) pe care l-am găsit în 2 Mai, judeţul Constanţa, după cum vă spuneam pe twitter.

Va propun astfel sa va amenajati gradina in stil mediteraneean.

Culorile gradinii vor fi vibrante, in tonuri fine de albastru si violet, cu accente de galben, alb si roz; culoarea de baza va fi verdele, in texturi si nuante diferite, date de frunzele arbustilor, plantelor si firele delicate de iarba din gazon.

Florile care va vor umple gardina vor fi: bougainvillea, levantica, bujor, irisi, iarba ornamentala, petunii, toporasi, lacramioare, flox. Mai jos veti gasi informatii detaliate despre aceste flori, dar mai intai sa vedem cum anume le aranjam in gradina: pe peretele lateral avem phlox sau bujor, irisi, levantica si iarba ornamentala. In colt am amplasat un vas ornamental in care am asezat un ghiveci cu petunii curgatoare. Pe peretele din fata avem aceleasi specii de flori, asezate aproximativ in aceeasi ordine, si arbustul de bougainvillea.

Desen: Lavinia Rorich

Bougainvillea (floarea de hartie) se planteaza langa casa, pentru ca este un arbust catarator. Ii place soarele, si va recomand sa taiati lastarii dupa ce s-au trecut florile, pentru a stimula dezvoltarea altora. Astfel, bougainvillea va inflori toata vara!

Mai multe informatii despre bougainvillea, descrierea plantei, totul despre ingrijirea si daunatorii care ataca bougainvillea, gasiti aici si aici.

Levantica este o planta rezistenta la frig, umezeala, dar si la seceta, ceea ce o face perfecta pentru orice gradina; ea iubeste lumina si soarele, in functie de care se dezvolta frumos si infloreste abundent sau nu.

Mai multe informatii despre levantica gasiti aici; va recomandam si o reteta delicioasa de jeleu de levantica si sunt sigura ca veti gasi un sfat bun aici.

Irisul prefera umbra partiala, dar se poate planta la fel de bine si la soare; are insa nevoie de un loc ferit de vant. Rizomii sau bulbii trebuie asezati in pamant in asa fel incat partea de sus sa iasa putin din pamant. Peste iarna bulbii se scot din pamant si se pastreaza intr-o punga de hartie, la loc racoros si ferit de umezeala. Pentru gradina mediteraneeana, alegeti irisi de culoare violet-albastra sau albi.

Petuniile sunt flori foarte usor de ingrijit. Pentru acest plan alegem petuniile curgatoare, pe care le plantam intr-un vas decorativ inalt, la loc ferit de vant, pentru ca tulpinile fragile ale petuniilor sa nu se rupa la o rafala mai puternica. Petuniile au nevoie de multa apa, asa ca vara trebuie udate bine; chiar si un dus nu strica, dar aveti grija ca apa sa nu rupa planta.

Phlox sau flox este une din cele mai frumoase flori de gradina. Nu are nevoie de ingrijiri speciale si se inmulteste ”vazand cu ochii”. Iubeste soarele, este rezistenta la seceta si infloreste din abundenta. Prefera pamantul nisipos. Se poate inmulti prin despartirea radacinilor, dar in principal, prin semintele care se sparg din capsule si se imprastie singure in gradina.

Sunteţi pro sau contra?

Eu vin cu argumentele mele in favoarea mersului pe jos.

Poţi observa mult mai bine detalii, mirosuri, sunete.
Este mai sănătos.
Satisfacţia personală este mult mai mare.

În favoarea 4×4 aş menţiona: poţi să acoperi distanţe mult mai lungi într-un timp mai scurt, poţi să cari mai multe provizii sau aparatură. Tot în favoarea 4×4 aş cita-o pe Roxana Radu, pasionată de călătorii şi de offroad în special.

Am tăiat cam 700 de kilometri din România (din care peste 120 înafara drumului/offroad) și atât de multe am văzut încât nici nu știu de unde să încep. Mă plimb prin România de un an și ceva, aproape în fiecare weekend și mai am atâtea de văzut încât am impresia că îmi mai trebuie două vieți. Nici nu îți imaginezi dragă cititorule cât de frumoase sunt plaiurile mioritice, spune Roxana.

Aceasta este destinaţia de vară a bioproduct.ro. Ştiu, pare ciudat, în loc să ne odihnim oasele pe un şezlong pe plajă la Mamaia, noi mergem să ne întindem la soare printre vipere. Dar nu şerpi vom căuta, nici măcar broasca ţestoasă dobrogeană care se simte la Hagieni ca la ea acasă. Noi vom căuta iarbă, ca oile. Şi nu orice fel de iarbă, ci colilie – Stipa pennata. Stipa pennata este o specie caracteristică zonei de stepă, şi alături de ea vom mai găsi iasomie, migdal pitic (Prunus tenella), bujori de stepă (Paeonia tenuifolia), dar şi ţepoşi precum dracilă, măceş, păducel. Dintre arbori, vom căuta stejarul pufos (Quercus pubescens).

Turiştii care îşi petrec vacanţa în Dobrogea au, practic, două ţinte majore: Delta Dunării şi Litoralul. Însă, pentru cei interesaţi de natură, mai interesante ar fi alte locuri dobrogene. În partea nordică a regiunii ar fi Munţii Măcin şi zonele împădurite ale podişurilor Niculiţel şi Babadag. În partea centrală a Dobrogei, doar câteva chei şi puţinele pajişti stepice sunt suficient de spectaculoase pentru a fi vizitate. Iar în sudul Dobrogei, practic doar zonele împădurite situate în apropierea de graniţa româno-bulgară merită să fie vizitate de persoanele interesate în mod deosebit de speciile sălbatice de plante şi animale caracteristice acestui ţinut, spune Zsolt Torok, cercetator in cadrul Institutului National Delta Dunarii.

Iar cum noi sun tem iteresaţi de speciile sălbatice, mergem întins spre Hagieni. Vom merge de fapt tiptil, nu atât de frica viperelor cât din teama de a nu strica ceva. Nu vom fura nimic decât prin obiectivul aparatelor foto, după care vom veni aici să împărţim prada cu voi.

Despre Rezervaţia Hagieni

Localizată pe partea stângă a şoselei Mangalia-Albeşti, Pădurea Hagieni reprezintă una dintre cele mai valoroase piese ale patrimoniului natural dobrogean. Rezervaţia uimeşte prin diversitatea peisajului, atât de diferit de cel litoral aflat la numai câţiva kilometri distanţă şi prin rarităţile faunistice care şi-au găsit refugiul în această insulă de vegetaţie înconjurată acum de culturi agricole. Puteţi găsi aici bălţi cu vegetaţie acvatică şi palustră, stepe pietroase aflate în plin soare, coaste şi râpe de calcar, pâlcuri de arbuşti spinoşi, luminişuri cu vegetaţie de stepă şi păduri umbroase de diferite esenţe, predominantă fiind o pădure naturală de tip submediteranean.

Pădurea Hagieni este ocrotită din anul 1962. Din fauna pădurii Hagieni putem enumera broasca ţestoasă dobrogeană şi vipera cu corn.

Vezi wikimapia

COLILIE - STIPA PENNATA. Foto: Zsolt Torok, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunãrii